[¶1 of 4] In cubiculō caupōnae, Aurēlia in lectō sedēbat. Nōn iam lacrimābat, sed tamen tristissima erat. "O care Cornēlī, mī coniunx, amabō – mihi ignosce!" susurrāvit. "Diū aliquid tē cēlavī. Nunc necesse est mihi omnia narrāre.